Solubilitatea
proteinelor este extrem de diferita si depinde de structura acestora.
În general, proteinele fibrilare sunt insolubile în apa. Celelalte
proteine prezinta grade diferite de solubilitate, aceasta proprietate
stând la baza unor metode de separare si purificare preliminara.
Unele proteine sunt usor solubile în apa, altele sunt solubile în
apa si în diferiti solventi organici, alte proteine se
solubilizeaza doar în solutii saline de diferite concentratii
etc.
Datorita
prezentei unei multitudini de grupe functionale libere ionizabile în
structura macromoleculelor 11511f524l proteice (-COO-, -NH3+,
-S- etc.), solutiile proteinelor prezinta un caracter
amfoter. Pe aceasta proprietate se bazeaza si rolul de sistem
tampon pe care proteinele solubilizate în diferite lichide biologice îl
îndeplinesc alaturi de sistemul tampon carbonat-bicarbonat, sistemul
tampon al aminoacizilor, al hemoglobinei si altele.
Ca si în
cazul aminoacizilor, datorita prezentei grupelor functionale
ionizate în moleculele proteinelor, acestea se caracterizeaza prin valori
bine determinare ale punctului lor izoelectric (sau pH
izoelectric - pI sau pHi) care se defineste ca fiind acea
valoare de pH la care încarcarea electrica globala a moleculei
este nula. Acest parametru fizico-chimic prezinta o
importanta practica deosebita, el stând la baza metodelor
electroforetice de separare si determinare a diferitelor fractiuni
proteice din lichidele biologice. Valorile punctelor izoelectrice ale
proteinelor oscileaza între limite foarte largi si nu depind de masa
lor moleculara (tabelul II).
În structura
tuturor proteinelor solubile aflate în mediu apos pot ioniza grupele -NH2
terminale si grupele -COOH terminale. În afara de acestea,
exista 7 aminoacizi ale caror resturi pot ioniza chiar si atunci
când se situeaza în interiorul catenelor polipeptidice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu